Una dintre rarele activități culturale desfășurate în pandemie s-a dovedit a fi “Dialogul Artelor”, organizat la Centrul Cultural Bucovina, cu un număr limitat de participanți, deși erau mult mai mulți doritori.

Cu bucuria revederii în suflet și cu nostalgia evenimentelor de odinioară, expozanții și participanții au admirat interesantele basoreliefuri sculptate în lemn de meșterul Toader Ignătescu, acest Ion Creangă al poveștilor cioplite în lemn, picturile naive și atât de expresive ale lui Florin Bejinari, ouă pictate de către consoarta sa, Maricica, s-au amuzat alături de profesorul Petru Tomegea la lansarea cărții „Argoul școlar”, încununare a muncii sale de documentare de ani de zile, iar la final au savurat frumoasele melodii populare și dansurile frumoșilor tineri din grupul folcloric “Dor” de la Moara, coordonați de “Bădița” (prof.) Constantin Irimia.

Prezentarea expozanților și a lucrărilor acestora a fost făcută de cunoscuți oameni de cultură ai Sucevei - Mihai Pînzaru PIM, Constantin Ungureanu Box, Călin Brăteanu, dar și din Iași - conf. univ. dr. Vasile Ilincan.

Remarcabilele lucrări de artă naivă care împodobesc parterul Centrului Cultural Bucovina până la sfârșitul săptămânii “spun” o mulțime de povești, așa cum au fost văzute de creatorii lor. Printre acestea se numără o tânără Gioconda de Bucovina, un Horațiu Mălăele cu trăsăturile încrustate în lemn, Făt Frumos care se luptă cu corupția, cântăreți zburători, frumoase tradiții și obiceiuri, dar și personaje din viața de zi cu zi, transpuse în artă.

Cele mai multe lucrări, cele în lemn, îi aparțin meșterului Toader Ignătescu, el însuși un personaj aparte, desprins parcă din poveștile populare românești.

“La împlinirea vârstei de 60 de ani am preferat să abandonez cariera didactică, după 37 de ani de activitate, pentru a dedica timpul pe care îl mai am, până când nu voi mai putea, pentru ceea ce-mi place în mod deosebit – să cioplesc lemnul. Fac ceea ce simt că vreau să fac”, a mărturisit Toader Ignătescu, emoționat de participarea la primul eveniment de acest gen, după mai mult de un an de pauză impusă de pandemie.

El a vorbit și de lupta pe care o poartă cu sine, pentru a se păstra departe de pericolul “căderii în artizanat”, menționat anterior de Constantin Ungureanu Box, dar și de tematicile noii expoziții.

Aceasta urmărește în primul rând îndeletnicirile, tradițiile, povești și povestiri ale lui Creangă, dar include și lucrări în note ironice-satirice, un mic segment de portrete, precum cel al lui Horațiu Mălăele.

“Fiecare lucrare își spune povestea. Când lucrez, încerc să o fac din toată inima. Îmi doresc ca Dumnezeu să mă mai lase câțiva ani să creez. Picasso spunea că i-au trebuit patru ani să învețe să picteze precum Velasquez și o viață să poată picta ca un copil”, a concluzionat Toader Ignătescu, vorbind de propriul efort continuu de perfecționare a lucrărilor, pe un făgaș conturat după mulți ani de practică și acumulare de cunoștințe în domeniu.