Suceveanul Eduard Dorneanu a fost nominalizat la premiul „Cartea Anului”, de către Uniunea Scriitorilor din România (Filiala Brașov), cu volumul ,,Poetica”, publicat la București, Editura Eikon, 2021.

Juriul pentru premiile filialei pe 2021, propus de comitetul filialei, este format din: președinte (membru al comitetului filialei): Cristian Muntean, membri (din cadrul filialei): Ovidiu Moceanu, Mircea Moț, Magda Mirea, membru (din afara filialei): Christian Crăciun (filiala Critică, eseistică și istorie literară, București).

Eduard Dorneanu s-a născut în satul Mălini (Suceava) la data de 1 octombrie 1968. A debutat în anul 2011 în revistaLuceafărul de dimineaţă. A publicat poezii, articole şi proză în revistele: Timpul, Luceafărul de dimineaţă, Antares, Cultura, Dunărea de Jos, Boema, Regatul cuvântului, Nomen Artis (Dincolo de tăcere), Faleze de piatră, Melidonium, Singur etc.

A publicat poezii, articole şi proză în revistele: Timpul, Luceafărul de dimineaţă, Antares, Cultura, Dunărea de Jos, Boema, Regatul cuvântului, Nomen Artis (Dincolo de tăcere), Faleze de piatră, Melidonium, Singur etc. sau articole în publicațiile online: Radio Metafora, Necenzurat. Editorial, a debutat în 2011 la Editura Eurograph, Cluj-Napoca, cu volumul de poezie Gothic.

La aceeaşi editură a publicat în 2011 volumele de poezie şi proză: Frăţia trandafirului rupt, Jurnalul apelor purpurii, Jurământul Templierului, Jurnal de nopţi şi dimineţi risipite, Rugăciunea de piatră, Neînţelese dimineţi şi Jurnal de primăvară mutilată.

În anul 2012 i-a apărut la Editura Tracus Arte, Bucureşti, antologia (de poezie şi proză), Jurnalul apelor purpurii. Între timp, a publicat la editura Eikon volumele de proză: 7,63 (2013), Mălini (2014), Departe de Troia (2016), Mălini, vol. II (2017), Mălini, vol. III (2018), Mălini, vol. IV (2020). A mai publicat volumele de poezie: Sacra Erotica (Tracus Arte -2015), Sublimare (Eikon - 2017) și Poetica (Eikon - 2021).

Despre poezia din Jurnalul apelor purpurii, Radu Voinescu spunea în prefaţă: ,,Poeticitatea atroce a acestei cărţi o individualizează în peisajul nostru literar. Talentul autorului e mai presus de orice îndoială. Cred că prin apariţia ei se deschid căi fertile pentru poezia română, căi pentru care, fără falsă modestie, autorul rândurilor de faţă, militează de vreo două decenii. Poate că e timpul ca astfel de apariţii să nu rămână nişte momente insolite’’.

 

„Toamna la Mălini”

Poeta Ruxandra Anton și-l imaginează pe Eduard Dorneanu „stând pe băncuța din lemn, în cerdacul casei părintești, așteptând ceva, poate o minune, poate un semn, pentru că Domnul i-a promis <că vor veni zile când timpul se va opri, iar cărarea mea va trece înaintea tuturor semnelor>. Poate că e timpul! Să-l felicităm, să-i urăm succes și să-i citim cărțile!”.

Vă redăm poezia „Toamna la Mălini”, de Eduard Dorneanu: „Vântul de miazăzi a adus toamna / Desculț / Ascund sub cicatricile urmelor / Florile roșii / Răsărite pe mormântul tatălui meu / Rugăciunea / Nu poate risipi frunzele aurii ale pomilor morții / Numele scrise pe cruci lăcrimează / Fără cântec jelit / Fără lumânare strânsă în palmă de copil orfan / În înveliș putred / Sărac / Cărarea dintre morminte / Curge viu / și urcă pe funia de lumină / până aproape de marele clopot / lângă albastrul stropit cu sânge de erou / și lapte de mamă părăsită / desfac brațele / toamna și vântul îmi împart trupul / în poeme albastre / râd cu ochii în lacrimi / sub apăsarea cărărilor frunzelor / cerului / hei frate om strigă îngerul de pază / a venit toamna la mălini frate / hei frate înger îi răspund / desfă și tu brațele / hai să stăm în felul acesta / până când aripile tale vor înflori / și vântul îți va duce petalele / în munții cei mari ai stânișoarei / ne așezăm spate în spate pe treptele bisericii /
un înger / și un om necăjit / toamna și vântul îmi împart trupul
în poeme albastre / fără de sfârșit / fără de sfârșit”.