Eleganță(masculină). Ițic o sună pe dna Goldstein: -Alo, sărut-mâna, ce mai faceți? -Ce să fac, sunt singură, soțul e pe teren de-o lună…– Atunci poate îmi permiteți să trec pe la dvs., bem o cafeluță,, apoi... facem amor…-Vai, domnule Ițic, credeți că sunt curvă? – Da’ cine – stimată doamnă - a pomenit, aici, de bani?! Supraviețuire. Iată cum poate fi explicată – zâmbind amar, de fapt - extraordinara putere de supraviețuire a fiilor lui Israel! Prin umor, inclusiv auto-ironie, prin coeziune comunitară, etc. Gluma care urmează e de fapt una tragică: cum să transformi o dramă într-o ”veste bună”! Într-un orășel din Ucraina, pe vremea cruntelor, barbarelor pogromuri, circula zvonul că o tânără creștină a fost violată și asasinată de către evreii radicali. Conducătorii comunității se întrunesc urgent, la sinagogă, ca să discute cum să evite pericolul de a fi acuzați de crimă și apoi uciși în masă – sub acest pretext - ca represalii. Deodată un evreu vine în fugă, abia răsuflând: – Fraților, aduc o veste bună, salvatoare: tânăra care a fost asasinată era evreică. P.S. Gluma asta mi se pare mai revelatoare pentru spiritul evreiesc, decât un tratat de 500 de pagini. Părerea mea. Flagrant (evreiesc). Vine Natan acasă și-o găsește pe nevastă-sa în pat cu cel mai bun prieten. – Nu ți-e rușine, ți-am dat numele meu, dragostea mea, banii mei, și tu, prietenul meu, ți-am dat bani, ți-am dat casă, și, și… și mai opriți-vă o dată, măcar cât timp vorbesc cu voi! Recuperare. Plata în natură. Kohn se dă de peste două ore în lanțuri, la bâlci... și arată foarte rău. - De ce nu renunți? – îi strigă Iancu. – Patronul de la lanțuri îmi datorează niște bani și numai așa pot să mai recuperez ceva. Gâsca. Fata și gâsca. Rifca o întreabă pe doamna Weiss, care are o prăvălie cu gâște: - Ei, ți-ai măritat fata? – Încă nu. Cu fata e la fel ca și cu marfa mea. Toată lumea se uită, o pipăie pe toate părțile.... dar nu cumpără...Poveste. – Moiște, tu ești un om cu carte; de ce te lași umilit de patronul tău. Știu, e bogat, dar prost ca noaptea?! – Asta așa e de când lumea, și așa va fi cât lumea: dacă vrei să mulgi vaca, trebuie să te apleci. Biznis. Rașela și Moritz trebuie să plece în America, dar n-au bani decât pentru un singur bilet. Pleacă Rașela și după puțin timp Moritz primește 100 de dolari într-o scrisoare. După vreo 3 zile, 200 de dolari, apoi, 500, apoi 800, apoi, 1000. Și tot așa...Moritz pleacă și el în America fără s-o anunțe pe Rașela, ca să-i facă o surpriză. Intră la hotelul unde locuiește Rașela și-o găsește goală în pat cu un tip. – El ți-a dat suta de dolari pe care mi-ai trimis-o prima dată? – strigă furios Moritz. -Da. -Și, apoi, cei 200 de dolari, tot de la el îi ai? -Da. -Și cei 500, și mia de dolari, tot el ți i-a dat? - Da. – Păăăi... învelește omul ăsta, că răcește…Negocieri. Max și Moritz se ceartă și merg – firesc - la rabin. -Max, îi spune rabinul, dă-i lui Moritz mia îndărăt. -Nu-i dau nimic. -Max gândește-te bine, și dă-i lui Moritz mia ce ți-a împrumutat-o. -Nu-i dau nimic. -Max, asta nu se poate, dă-i mia înapoi! -Îi dau un căcat. – Bun, e ceva...iată că avem – măcar - o bază de discuție, de pornire! Optimism (evreiesc). Evreii rămân optimiști întotdeauna. Că, uite, cădea Moritz de la etajul 12 și la etajul 2 privea Solomon de pe balcon și-l încuraja. – Ce tot strigi așa, totul e încă în ordine pentru tine! Precauție. – Intră, măi Natan, intră, nu-ți fie frică. Câinele e castrat. – Da’, ce, mie îmi e că mă violează? Mie îmi e că mă mușcă…Cromozomi. Moritz se întâlnește cu vechiul său prieten: – Ce mai faci, Moritz? – Eh, acum sunt valet la un lord englez. – Asta-i bine. – Da, dar el trăiește cu soția mea. – Asta-i rău. – Da, dar și eu trăiesc cu soția lordului. – Asta-i bine. – Ce bine? Care bine? Eu îi fac lorzi englezi și el – lordul - îmi face evrei puchinoși! Bucurii. La Școală, după Crăciun: – John, cum ați petrecut Crăciunul? – Am cumpărat de la tatăl lui Nathan și am făcut un frumos pom de Crăciun, l-am umplut cu jucării și tare ne-am bucurat. – Și tu, Jimmy? – Am cumpărat și făcut un pom de Crăciun, am cumpărat de la tăticul lui Nathan o mulțime de jucării, și tare ne-am bucurat. – Dar tu, Nathan? – Noi avem o prăvălie cu jucării de pom... și ne-am uitat la rafturile goale, și tare ne-am bucurat! Fidelitate.Sâmbătă m-am trezit devreme, m-am îmbrăcat în liniște, am mers tiptil în garaj, am atașat barcă la Jeep și am pornit la pescuit. Pe drum a început o vijelie de nedescris. Am pornit radioul: la știri se anunță că vremea se va înrăutăți în continuare. M-am întors acasă, m-am strecurat în pat lângă soția mea, Rivka, șoptindu-i la ureche: – E o vreme îngrozitoare afară. Ea a răspuns somnoroasă și cu o stare languroasă inedită pentru mine: – Imaginează-ți că idiotul de bărbatu-meu, Itzic, pescuiește pe furtuna asta…Anunț. Ițic și Ștrul erau prieteni. Moare Ștrul. Ițic se duce la mica publicitate să dea un ferpar. Scrie: „Ștrul mort”. Funcționara îi spune: „Oricum, să știți că se taxează pe minimum 4 cuvinte”. Ițic se gîndește și scrie: „Ștrul mort. Vând Trabant”…Caritate.Cică un evreu moare și ajunge în rai și merge la Dumnezeu și spune: – Doamne, vreau să mă primești în Rai! – Bine, măi, dar ce-ai făcut tu ca să te primesc în Rai? – Am dat un leu la un cerșetor ! – Bine, dar nu-i de ajuns! Ce ai mai făcut ? – Am mai dat un leu la un cerșetor!– Bravo, dar nu-i destul, ți-am mai spus. – Doamne, Doamne, dar am mai dat un leu la un cerșetor! – Petre, dă-i lu’ ăsta 3 lei și dă-l nabii afară!