La Editura Eikon, București, a apărut recent un nou volum de poezie semnat de Alexandru Ovidiu Vintilă, preşedintele Societăţii Scriitorilor Bucovineni (SSB).

„Le mulțumesc editorului, Valentin Ajder, un profesionist desăvârșit; lui Mihai Burlacu, un artist veritabil, cel care mi-a făcut designul copertei, grafica și fotografia de pe clapa a doua a volumului; celor care au semnat câte un cuvânt pe coperta a patra, criticii literari Mircea Muthu și Felix Nicolau, care nu mai au nevoie de nicio prezentare. Și, nu în ultimul rând, gratitudinea mea se îndreaptă către Asociația Culturală <Vasile Balș>, care a sprijinit financiar apariția acestei cărți. De asemenea, mai mulțumesc și echipei de la Grup Mușatinii pentru tipărirea, în condiții ireproșabile, a <Iglu>-ului”, a transmis poetul Alexandru Ovidiu Vintilă.

·        O stare metafizică...

Eseistul, criticul și istoricul literar Mircea Muthu a scris despre volumul „Iglu”: „Dacă «singurătatea și frica» împreună cu «formele sublime ale frigului» alcătuiesc urzeala poemelor din Transparența unui popor de foci (2019), în acest Iglu al geografiilor polare găsim nu altceva decât «o împăcare decisivă / în peisajul uman și nici nu știi pe ce lume trăiești», astfel încât ne aflăm «la adăpostul moralei publice» și suntem în același timp parte din «învelișul social al lumii» în tragicul cotidian ce induce, în definitiv, la o singurătate umană de natură moartă, aproape părăsită de viață: «e o stare metafizică / deasupra urbei la o masă de piatră / stă un om de piatră care bea / dintr-o ceașcă de piatră», la fel cum «foarte concentrat e gustul de verde / dintr-un fruct verde» în şi nici măcar nu e altfel.”

·        „Cititorul nu poate fi decât încântat, sedus, stârnit”

Cuvinte cu miez, pertinente despre „Iglu” are și prozatorul, criticul literar, poetul, eseistulFelix Nicolau: „În iglu e cald, deși afară crapă pietrele. Sau ceva mai cald decât în ger. În iglu nu se poate scrie decât nervos, în rafale precise de impulsuri sensibile. Alexandru Ovidiu Vintilă ar putea lansa curentul impulsionismului, cu instantanee de cotidian, de critică socială, de tușe delicate. Cu scriitori ca actori ai scurt-metrajelor. O scriitură lucidă și bine ascuțită, miloasă doar cu frumusețile și cu literații. Bogată în nuanțe și aluzii, poezia din Iglu reușește și o imponderabilitate surprinzătoare, ținând cont că nu adoptă evazionismul estetizat. Un tablou impresionist cu tușe pregnante, realiste. Cititorul nu poate fi decât încântat, sedus, stârnit.”

Dacă v-am stârnit curiozitate pentru o astfel de lectură, adăugăm și câteva versuri semnate de poetul Alexandru Ovidiu Vintilă în „Iglu”: „Sunt lucruri care nu au sfârșit. în cer / și pe pământ / la temelia de piatră a ierbii / vine întâi primăvara / într-o după-amiază / am văzut nepăsarea discontinuă / a tuturor trecătorilor / traversau inuman străzile”; sau „Sumar vorbind / într-o zi frumoasă de iarnă / cu fulgi lucioși de zăpadă, / înainte de orice, / mi-am zis adevărul,  / acest lucru vital”.

În curând, volumul semnat de poetulAlexandru Ovidiu Vintilăva apărea pe piață și va putea fi achiziționat.