Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a declarat recent că „Din păcate, sunt monumente UNESCO care nu au posturi de muzeografi/ghizi în schema de funcțiune”.

Afirmația a fost de fapt o parte din răspunsul pe care Înaltpreasfințitul Părinte Calinic i l-a dat unui enoriaș care l-a întrebat de ce Biserica „Sfinţii Mercurie şi Ecaterina”, una dintre cele mai frumoase biserici de lemn din Moldova şi din ţară, monument istoric, situată în satul Rădăşeni, nu este deschisă zilnic, pentru a putea fi vizitată. „Am întrebat preotul paroh, dar nu am primit un răspuns concret, dar nici nu am mers mai departe să întreb autoritățile locale despre ce s-ar putea face sau să propun încadrarea bisericii ca monument turistic, cu toate că ar merita. Merită să încerc acest lucru?”, se întreabă enoriașul din Rădășeni.

Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților a explicat că „Biserica <Sfinții Mari Mucenici Mercurie și Ecaterina> din localitatea Rădășeni, ctitorită de voievodul Ștefan Tomșa II între 1611 și 1622, ca să fie deschisă zilnic ar avea nevoie, ceea ce este mai puțin probabil, de un post de ghid din fonduri proprii. Să nădăjduim în vremuri mai bune!”.

·        Biserica are dimensiuni relativ reduse, fără turlă, are forma de navă şi se compune din: pronaos, naos, altar

Vă reamintim că Biserica „Sfinții Mari Mucenici Mercurie și Ecaterina” din localitatea Rădășenia fost construită de Ştefan Tomşa Voievod între anii 1611 şi 1622, domn care ar fi învăţat carte la Şcoala Preoţească din Rădăşeni şi „miluindu-l Dumnezeu cu domnia“, a venit la Rădăşeni şi a făcut biserica. Biserica este construită pe temelie de piatră din bârne de brad, lemn care ar fi fost obţinut din tăierea copacilor aflaţi chiar în acel loc. Biserica are dimensiuni relativ reduse, fără turlă, are forma de navă şi se compune din: pronaos, naos, altar. Pe latura de sud are un pridvor adăugat ulterior, după unele date, în anul 1877, după altele - în 1909. La interior, biserica este pictată în tempera, în stil popular, de călugării Chelsie, Ioan şi Iulian, mărturie fiind o inscripţie, cu litere chirilice, aflată pe icoana Sfântului Nicolae din catapeteasmă: „Şi s-au zugrăvit Sfântul Altar în anul 1875 de robii lui Dumnezeu ieromonah Iulian, Chelsie şi Ioan - trei fraţi - pentru iertarea păcatelor sale, dimpreună cu Ion Irimescu, fiind ucenic, pentru a lui mântuire".

În anul 1954 a fost curăţată pictura, pereţii fiind îmbrăcaţi cu scânduri, iar în anul 1976, s-au vopsit pereţii exteriori. În 1990 a fost numit la Parohia „Sfântul Mercurie şi Ecaterina" preotul Constantin Rotaru, care, după 1991 a început ample lucrări de restaurare a bisericii în interior şi exterior: acoperiş nou de şindrilă, pridvor asemănător celui original, restaurarea valoroasei picturi murale, mobilier nou de stejar.

·        „Dacă se vor restitui proprietățile Bisericii, așa după cum am spus cândva, vom salariza tot personalul parohiilor”

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a mai fost întrebat recent de un enoriaș, la rubrica „Răspunsul Ierarhului”, de ce unele biserici „nu au nicio salarizare de la stat pentru cântăreți sau îngrijitorii bisericești?”. Enoriașul a dat și exemple: trei biserici unde cântăreții nu prea au ureche muzicală, sunt amatori. La una dintre biserici, spune bărbatul: „preotul face mai mult slujbele singur, el cântă, el ține și strana în același timp la unele slujbe. Pare stand-up comedy. Asta este. Să știți că m-am documentat din ce cauză există aceste probleme. Poate nu cunoașteți situația, dar v-o transmit eu personal. Aceste trei biserici nu au nicio salarizare de la stat pentru cântăreți sau îngrijitorii bisericești. Așadar, vin toți incompetenții pe câțiva lei. Ce tânăr ar sta fără carte de muncă sau fără o salarizare minimă? Chiar și îngrijitor, tot om este, merită să aibă o pensie la bătrânețe”.

Arhiepiscopul Calinic a dat următorul răspuns la problema ridicată de enoriaș: „Deși Sfântul Sinod a făcut demersurile necesare pentru obținerea integrală a salarizării preoților si cântăreților sau de suplimentare a numărului de contribuții alocate, din păcate, intervențiile noastre au rămas fără răspuns. Singura rezolvare pentru cântăreți, mai ales în parohiile urbane, desigur, de moment, este salarizarea din fonduri proprii. Dacă se vor restitui proprietățile Bisericii, așa după cum am spus cândva, vom salariza tot personalul parohiilor. Până atunci, preoții ar putea să înființeze în parohie coruri, care să dea răspunsurile la strană. De altfel, lucrul acesta l-am sugerat în repetate rânduri, dar se pare că trebuie insistat”.