În luna septembrie, Teatrul Municipal „Matei Vișniec” îmbracă haine de sărbătoare și împreună cu Primăria Suceava și Consiliul Local va celebra 7 ani de teatru la Suceava.

În anul 2015, mai exact pe 24 septembrie, Consiliul Local Suceava a hotărât înființarea Teatrului Municipal, care urma să poarte numele marelui dramaturg cu origini bucovinene Matei Vișniec.

„Astfel, au trecut 7 ani valoroși, 7 ani în care am pus cărămidă peste cărămidă și am crescut împreună cu sucevenii și nu numai, 7 ani în care putem spune că ne-am găsit împreună sensul. Ne bucurăm să împărtășim emoțiile care ne încearcă la ceas de sărbătoare și invităm toți iubitorii de teatru să ne fie alături în cele două zile în care vom celebra bucuria de a fi împreună pentru că teatrul înseamnă comuniune, libertate de expresie, iubire de frumos, dăruire și autodescoperire.

Vă așteptăm să fim împreună pentru teatru, emoție și sens!”, au transmis reprezentanții instituției culturale.

Evenimentul „7 ani de teatru la Suceava” va debuta sâmbătă, 24 septembrie, ora 19:00, cu spectacolul „O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiale, regia Mădălin Hîncu.

Duminică, 25 septembrie, ora 11:00, evenimentul va continua cu spectacolul pentru copii „Soacra cu trei nurori”, bine-cunoscuta poveste a lui Ion Creangă fiind adaptată şi pusă în scenă de regizorul Mihai Donţu. Talentații actori ai Teatrului Pentru Copii și Tineret „Vasilache” Botoșani își propun să ajungă la sufletul celor mai mici iubitori de teatru păstrând dulcele grai moldovenesc și aducând în scenă personaje cu păpuși supradimensionate a căror expresivitate cu siguranță nu va trece neobservată de cei mici.

Biletele sunt puse în vânzare la casieria teatrului și online, pe www.blt.ro.

Pentru rezervări bilete aveți la dispoziție numărul de telefon: 0759.048677 sau adresa de e-mail: bilete@teatrulmateivisniec.ro.

Despre spectacolul „O noapte furtunoasă”, criticul de teatru Călin Ciobotari spunea: „Marele succes al <Nopții furtunoase> mi se pare, însă, repurtat de actorii din distribuție. Jupân Dumitrache, în interpretarea lui Cătălin Mândru, reprezintă, în mod cert, cea mai originală abordarea a rolului pe care am văzut-o până acum, fără ca nicio secundă personajul caragialesc să fie trădat. Mândru rezolvă în stil propriu fanfaronada, exaltările, teatralitatea încântătoare, stupiditatea, viclenia și disperarea lui Titircă Inimă-rea. În jocul său, se îmbină românismul, turcismul, țigăneala și toate celelalte variabile care, însumate, dau acest personaj complex și validat ca actual de propria noastră istorie. La fel, în Nae Ipingescu, Alexandru Marin face cel mai bun rol în care l-am văzut în toți acești ani; e un Nae cu reflexe de Cetățean turmentat, agent al haosului și al confuziei, de o minunată pasivitate …activă. Horia Andrei Butnaru ne dă un Chiriac <la cheie>, carismatic și ticălos, cu o anume inteligență ce anunță un destin demn de interes. Convențional, dar excelent construit este și Rică Venturiano; Răzvan Bănuț ni-l arată în deplina lui degringoladă culturală, profil de intelectual găunos și laș, cu o anume candoare provizorie și înșelătoare; panica lui Rică, pulsiunile sale erotice și reacțiile sale de blocaj total aduc în scenă comicul pur. Surprinzător și cu efecte foarte bune la nivelul întregului este Spiridonul compus de Delu Lucaci, un Spiridon substanțial diferit de cheile clasice de interpretare, cu silueta lui filiformă, un fel de Puck autohton pe care Delu îl construiește cu profesionalism și șarm. În Zița, Cristina Florea intră în tiparele standard de rezolvare, cu izbucniri patetice și sonore; în partea a doua, personajul scade în intensitate. O propunere curajoasă și provocatoare mi s-a părut distribuirea Clarei Popadiuc în Veta; actrița aduce în personaj rafinamentul ei structural, Veta, cu a ei volatilitate solară, având momente când pare importată din lumile lui Cehov sau Ibsen; deși riscantă, această distribuție are meritul de a diversifica și forța tiparele caragialești; e o interpretare îndrăzneață și reușită. În fine, Diana Lazăr și Bogdan Amurăriței sunt responsabili cu citările și inter-textualitățile pe care le propune regia. Veniți direct din lumea lui Caragiale, caricaturizați prin elemente de mască, au aerul unor clovni pe care istoria i-a desemnat ca purtători de cuvânt”.