Scriam cândva...

Nu mă voi lăsa îngenuncheat niciodată, dar niciodată nu voi răspunde răului cu rău. Îmi voi păstra verticalitatea, crezând în puterea binelui și în frumusețea gândului, luptând pentru ceea ce contează, depășind tristețile și durerile - cu fruntea sus întotdeauna - neîncetând să sper, în nimicnicia mea, că valoarea, adevărul și bunătatea vor câștiga lupta cu impostura, minciuna și răutatea din noi.

Ignoranța unora mă sperie, ipocrizia altora mă înfurie, iar perseverența cu care cei mai mulți înțeleg să-și atingă scopurile meschine mă îngrețoșează și mă revoltă. 

Pe impostori nu i-am putut suporta lângă mine, încercând să-i îndepărtez și din preajma celor pe care i-am îmbrățișat în suflet. 

Cred în Dumnezeu, iar Dumnezeu înseamnă iubire! 

Să dăruim iubire celor care o merită, pentru că iubirea - sinceră și dezinteresată - ne deosebește de ceilalți, de cei ce aleg să slujească întunericul și forțele care îl guvernează.

Să nu fim indiferenți, să-i mângâiem pe cei aflați în suferință, să-i învățăm pe cei triști să zâmbească, să lăsăm în urma noastră o dâră de lumină care să călăuzească pașii celor rătăciți în inconsecvență și să-i determine să se aplece înspre adâncul din cuvinte, acum sau după ce n-om mai fi.

Nichita spunea că suntem ceea ce iubim...

Să înțeleagă fiecare ce poate. 

***

Rubrica ,,Cioburi de metaforă’’ din cotidianul Monitorul de Suceava împlinește, iată, un an de existență, perioadă în care mi-au fost aproape cititorii, aprecierile acestora oferindu-mi suportul necesar pentru a continua să ofer clipe de zâmbet, dar și de reflecție asupra realităților cotidiene. 

Mulțumiri în marginea gândului frumos tuturor celor care mi-au fost alături!

Și pentru că, peste câteva zile, serbăm Ziua Bucovinei, voi încheia - cum e și firesc - spunând: 

La mulți ani, Bucovina! 

La mulți ani, români bucovineni! 

SONET PENTRU BUCOVINA 

Aici e Țara codrilor de fagi,

Ținut de basm, cu turme de mioare,

Cu dealuri și păduri scăldate-n soare,

Cu oameni mândri și prieteni dragi.

Aici e Putna lui Ștefan cel Mare,

Lăcaș de-nchinăciune pentru magi

Și pentru cei ce-și poartă în desagi

Averea pentru viața viitoare.

Și tot aici e roșul de Humor

Și Voronețul nostru, -al tuturor,

Prieteni buni, aici mi-e rădăcina;

De-aceea vă invit, că nu-s sihastru,

În Țara mea de fagi, cu cer albastru:

Hai, bateți palma...Pentru Bucovina!

(Constantin MOLDOVAN) 

REBEL

Am fost și sunt rebel,

Cu sufletul în vânt;

N-am cum să fiu altfel,

Mă-nchin doar la cuvânt.

Nu mulți m-au înțeles,

Dar nici nu aveau cum,

Căci drumul ce-am ales

Nu-i pentru cei de-acum.

E drept că m-am simțit,

Cândva, un fel de zeu,

Crezându-mă sortit 

Să-ajung în Elizeu.

Dureri nu m-au învins

Și-am depășit, în zbor,

Tot răul ce m-a nins

Pe inimă și-n dor.

Nu caut mângâieri

Și nu mai cer nimic,

Iar ziua cea de ieri

Nu-mi este inamic.

Pe mine, cel ce scriu,

Vă rog să mă iertați

Păstrându-mi chipul viu

În timp ce mă uitați.

Azi m-a durut un gând

Și recunosc deschis:

Mai mor - din când, în când -

Pe-o margine de vis.

(Constantin MOLDOVAN) 

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!

Constantin MOLDOVAN