Eleva sergent major Andreea-Bianca Ionică de la Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc a lansat recent volumul „A fost odată iridescent...”. „A fost odată un vis frumos... A fost odată colegiul militar al anilor 2017-2021, un adevărat topos literar, laitmotiv a 4 ani, amintire a culorilor pe care le simt și care îmi spun că sunt iridescentă..”, așa începe cartea scrisă de Andreea-Bianca, sub îndrumarea profesorului de limba și literatura română Maria Romaga.

Cu sprijinul acestei profesoare, eleva ștefănistă a prins aripi și a ales să aștearnă, în scris, modul original de a vedea lumea.

Purtătoarea de cuvânt a Colegiului Național Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, Georgiana Lupu, ne-a spus că pentru un elev de liceu militar este un lucru mare să ai timp de literatură, de creație și de evadare prin cuvinte. „Programul unui liceu militar cuprinde ordine și disciplină, reguli clare, timp obligatoriu de studiu, mese la ore fixe, sectoare și, poate, prea puțin timp la dispoziția elevilor. Cu toate acestea, eleva ștefănistă descrie liceul ca fiind altfel decât s-a așteptat. A mers înainte, printre acceptări și iluzii, printre metafore și sectoare și a început să îi placă atât de mult încât acum, la final de clasa a XII-a, a ales să scrie o carte. A realizat o incursiune literară a timpului petrecut în colegiu și a intitulat-o <A fost odată iridescent..>. De ce iridescent? Pentru că asta o descrie cel mai bine pe adolescenta în uniformă cu vipușcă roșie. Iridescent = care își schimbă culorile, curcubeic, cu reflexe irizante”, a spus Georgiana Lupu.

 Reflexivă și visătoare

Cartea este o retrospectivă a modului în care talentul elevei ștefăniste a evoluat, pe coordonatele spațio-temporale ale existenței ei în Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare”. În prima parte, cititorul găsește o elevă de 14 ani, cu așteptări imediate, apoi, timidă, învață alfabetul unui altfel de sistem. În ultima parte a cărții întâlnim o elevă în pragul absolvirii, încărcată de nostalgie și regretul despărțirii de colegi și de instituția care timp de patru ani i-a fost casă. 

Tânăra autoare a fost încurajată de premiile obținute, în cei patru ani de liceu, la diverse concursuri pe teme literare și de oamenii care i-au apreciat talentul. Printre aceștia se numără și profesoara Maria Romaga, care a declarat: „Reflexivă și visătoare, ca orice adolescent la vârsta întrebărilor, Andreea a pătruns în lumea tainică a cuvântului: mai întâi prinsă într-un joc alunecos al versurilor stângace ori al unei proze dislocate din obișnuit, mai apoi netezind imagini și pătrunzând înțelesuri... Frânturi de gânduri, amestec de poveste și sentimente, paginile adolescentei sensibile, Andreea-Bianca Ionică, merită aprecierea cititorului, mai ales a celui care crede în talentul ei literar”.