Societatea Scriitorilor Bucovineni (SSB) a transmis un mesaj de condoleanțe după ce a mai pierdut un nume important, de referință, pe Vasile Tărâțeanu (27 septembrie 1945 – 8 august 2022), „cunoscut scriitor din Cernăuți, poet de vocație, militant pentru drepturile românilor din nordul Bucovinei, membru de onoare al Academiei Române, publicist cu verb tăios, animator cultural infatigabil, dedicat trup și suflet neamului său, o conștiință peremptorie, autor al unui număr impresionant de cărți”.

Președintele Societății Scriitorilor Bucovineni, poetul Alexandru Ovidiu Vintilă,  a spus că „Ne rămân cărțile pe care le-a scris, amintirile, faptele sale pilduitoare pentru ceea ce înseamnă, cu adevărat, să fii patriot. În aceste momente grele, Societatea Scriitorilor Bucovineni transmite sincere condoleanțe familiei îndoliate și îi împărtășește durerea! Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!”  

Vasile Tărâțeanu a văzut lumina zilei 27 septembrie 1945, în localitatea Sinăuții de Jos, Raionul Hliboca, Regiunea Cernăuți. A debutat editorial în 1981, cu volumul „Harpele ploii”. Au urmat alte și alte cărți: Dreptul la neliniște (Ujgorod, 1984); Linia vieții (Ujgorod, 1988); Teama de înstrăinare (Chișinău, 1990); Litanii din Țara de Sus (Timișoara, Ed. Augusta, 1995); Litanii (Iași, 1996); Pământ în retragere (Timișoara, Editura Augusta, 1999); Și ne izbăvește pre noi (Timișoara, Editura Helicon, 1999); Dinafară (Timișoara, Editura Augusta, 2003); Ochean cu cioburi sângerânde (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2005); Infern personal, ediție bilingvă: în română și în franceză (Iași, Editura Danaster,2005); Crucificat pe harta țării, Vasile Tărâțeanu – 60, volum omagial, (București, Editura Semne, 2005);Aruncarea zarurilor, în Colecția Biblioteca Revistei „Convorbiri literare” (Iași, Editura Timpul,2005); Orizonturi decapitate (Timișoara, Editura Augusta, 2005); Degețelul salvator, versuri pentru copii, în colecția „Biblioteca revistei Făgurel (Cernăuți, Editura Zoloti Lytavry, 2006); Cimitir ambulant (Râmnicu Sărat, Editura RaFet, 2008); Între spovedanie și rugă (Ploiești, Editura Premier, 2013); Şi de o fi să mor (Râmnicu Sarat, Editura Rafet, 2014); Balanță răstignită între pământ și cer  (Râmnicu Sărat, Editura Rafet, 2015); O sută și una de poezii  (București, Editura Academiei Române, 2018).

A publicat inclusiv volume de publicistică: Iluzii și lanțuri (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2001) și Stâlpul de foc(Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2007).

·        A fondat Societatea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”

Am mai aflat de la poetul Alexandru Ovidiu Vintilă că atunci când s-a putut, în 1989, Vasile Tărâțeanu, împreună cu alți scriitori români din Cernăuți, a fondat Societatea pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”. Din 2000 devine președinte al Fundației Culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuți. A fost un ziarist de excepție, ocupând, de-a lungul timpului, funcții precum cea de redactor-șef sau de director-fondator și editor al gazetelor românești din Ucraina – Cernăuți: Plai românesc (1990–1994),  Arcașul, Curierul de Cernăuți, Junimea etc. De asemenea, a fost membru de onoare al Academiei Române, director al Centrului Cultural „Eudoxiu Hurmuzachi” din capitala Bucovinei, membru corespondent al Academiei Americano-Române de Ştiinţe şi Arte, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi, al Societății Scriitorilor Bucovineni. În anul 2019  a primit titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Iași. În anul 2000, pentru rezultate notabile în studierea, editarea, promovarea sau interpretarea operei eminesciene, prin decret prezidențial, i s-a conferit medalia comemorativă „150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu”, iar în anul 2014, pentru întreaga activitate, a fost distins cu Ordinul „Meritul Cultural” – în grad de Ofiţer, Categoria A – „Literatură”. I s-au conferit numeroase premii în special literare.