Pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava a vut loc marți, 11 octombrie, spectacolul de teatru „Ce avem noi aici?” de Lia Bugnar, în care au jucat admirabil îndrăgiții actori Carmen Tănase, Marius Manole și Maria Obretin. Publicul numeros care a ales să vină la spectacol a râs în hohote, a aplaudat, a petrecut momente relaxante în compania celor trei actori care au dăruit și s-au dăruit pe scenă.

Textul original, cu replici savuroase, pline de umor și interpretarea actorilor Carmen Tănase (Lăcrămioara – mama singură, posesivă), Marius Manole (Irinel - fiul timid, docil), Maria Obretin (Sabina, femeia frumoasă, singură, disperată să-și găsească un soț), fac din acest spectacol o „sărbătoare”, la care sucevenii au luat parte cu mare drag. Monologurile actorilor, dialogurile dintre ei sunt învăluite de emoții. Publicul râde, dar uneori râsul prinde și gust de tristețe, pentru că viața nu este doar roz, are și multe griuri în ea.

La 33 de ani, bărbat în toată firea, dar tot copil pentru mama Lăcrămioara, copil fără prea multe talente (chiar „topor” la majoritatea), timid și incapabil să-și găsească o parteneră singur, este trimis de mamă la o agenție matrimonială să-și găsească o soție. Irinel se duce la prima întâlnire, unde o întâlnește pe Sabina, o tânără frumoasă, experimentată (având în vedere numărul mare de întâlniri cu parteneri... de la agenție), talentată („găsitoare”, Sabina găsește orice lucru pierdut), care se folosește de diferite tertipuri pentru a se face plăcută, și care îi „descoperă” talentul lui Irinel și îi deschide bărbatului drumul spre alte și alte întâlniri.

·        Bucurie. Emoții. Aplauze

„Chimia” dintre cei doi, la prima întâlnire, la un pahar de șampanie, declanșează o schimbare radicală la Irinel, care devine rebel, copilul devine bărbat, iar această transformare este „jucată” genial de Marius Manole. Actorul a prezentat o scenă de dans provocatoare (îmbinând mișcările sexy, intens lucrate, cu priviri, gesturi, întoarceri bine conturate, pe o muzică potrivită), totul sub privirea disperată a mamei care nu-și mai recunoaște copilul. Mama Lăcrămioara explică în monologurile sale de ce este așa protectoare cu fiul ei, pe care l-a crescut singură, care sunt traumele prin care a trecut, ce își dorește pentru fiul și viitoarea noră, pentru viitorul nepoțel. Fără să vă divulgăm sfârșitul poveștii în care cele trei personaje s-au încadrat perfect, mai adăugăm că acestea au avut parte de noi provocări în timpul spectacolului, ca-n viață, intrigi, mult suspans, o luptă continuă cu singurătatea... „Ce avem noi aici?” ne-a făcut să trăim fiecare propriile emoții, chiar dacă în realitate nu ne-am confruntat cu situații similare personajelor, să împărtășim cu actorii bucuria jocului, bucuria cuvântului, bucuria de a fi împreună, chiar farmecul rebeliunii, atunci când încălcăm reguli și vrem să ne rupem de un trecut în care am fost încătușați.

La finalul spectacolului, publicul s-a ridicat în picioare și în sală au răsunat ropote de aplauze. Actorii au fost chemați și rechemați pe scenă și aplaudați îndelung, în semn de prețuire și mulțumire pentru un spectacol de calitate, reconfortant, amuzant, regizat de Lia Bugnar, care „știe să scrie pentru actor”.