De-a lungul timpului s-a încercat explicarea ostilității online, analizând caracteristicile comunicării virtuale și cum se comportă persoanele în grup. De obicei, se apelează la efectul de „dezinhibare", care provine din conceptul de „dezindividualizare", propus de psihologi sociali precum Philip Zimbardo. El a demonstrat că, într-o situație de anonimat, persoanele tind să acționeze într-un mod mai agresiv decât când nu se află într-o astfel de circumstanță. Zimbardo a sugerat că anonimatul produce un efect de dezindividualizare, adică o stare de pierdere a conștiinței de sine, ceea ce reduce grija cu privire la evaluarea socială și slăbește restricțiile care țin de anumite comportamente interzise.

Conform teoriei dezinhibării online propuse de John Suler, persoanele comunică în spațiul cibernetic într-un mod mai dezinhibat decât în contextele cu prezență fizică. Această comunicare poate fi pozitivă sau sănătoasă (terapia virtuală sau spații de ajutorare online) și în acest caz ar primi numele de „dezinhibare benignă” sau poate fi perturbatoare, deranjantă sau agresivă și în acest caz se numește „dezinhibare toxică”. Din perspectiva efectului dezinhibării online, se vorbește despre existența a șase factori care interacționează și care ar oferi o explicație pentru comportamentul dezinhibat. Conform lui Suler, aceștia sunt:

Anonimatul disociativ („nu mă cunosc"). Anonimatul îi poate face pe utilizatorii de internet să nu se simtă responsabili pentru comportamentele lor jignitoare, crezând că nimeni nu îi va cunoaște și nu le va atribui responsabilitatea anumitor acțiuni sau gesturi online, promovând prin urmare atitudini impulsive, agresive sau abuzive.

Invizibilitatea („nu pot să mă vadă"). Multe interacțiuni virtuale au loc fără să fie nevoie să ne vedem fețele. Omiterea expresiei nonverbale și faptul de a nu vedea aceste semnale la interlocutor amplifică efectul de dezinhibare.

Asincronismul („ne vedem mai târziu"). În spațiile virtuale, avem mai mult timp de gândire la ce vom spune și pentru a edita și a trimite mesajul fără să fie nevoie să facem față reacției imediate a interlocutorului. Această absență a feed-backului imediat favorizează comportamentul dezinhibat.

Introspecția solipsistă („totul este în mintea mea"). Ceea ce se întâmplă în acest caz este că persoana construiește o reprezentare mintală a interlocutorului. Interacțiunea cu acest personaj, prin urmare, poate fi mai dezinhibată, pentru că l-am construit într-un fel în mintea noastră și ne imaginăm și interpretăm în mod complet subiectiv mesajele lui, conform imaginii pe care am construit-o.

Imaginația disociativă („este numai un joc"). Persoanele pot simți că spațiul virtual nu este întru totul real, privind viața online ca pe un fel de joc ale cărui reguli și norme nu se aplică în viața reală. Diferite studii au evidențiat că unele persoane își văd viața în rețea ca pe un joc și cred că atunci când își deconectează dispozitivele îl pot abandona, precum și identitatea pe care și-o asumă în aceste spații.

Minimizarea autorității („suntem egali"). În spațiul cibernetic, în special când comunicăm în medii unde nimeni nu ne cunoaște, nu există relații de putere sau asimetrie. Nimeni nu îți poate ști statutul social sau poziția profesională. Acest lucru contribuie la faptul că mai multă lume se simte mai liberă în aceste spații și este mai dispusă să vorbească și să se poarte inadecvat decât când se află fizic în fața unei figuri care conferă un anumit grad de autoritate.

Prin urmare, multe dintre comportamentele care se observă în spațiul cibernetic, inclusiv violența, provocarea, atacurile verbale, dar și autodezvăluirea, filantropia, a oferi un sfat sau a-i ajuta pe alții, pot fi atribuite efectului de dezinhibare online.

A nu pica în capcană și a ignora respectivele comentarii ar putea facilita stingerea comportamentului ostil. Să ne dăm timp pentru a răspunde fără atâta „pasiune” la mesajele care ne provoacă este altă strategie. Este de asemenea important să ne configurăm confidențialitatea pe rețelele sociale. Ștergerea sau blocarea celor care ne deranjează cu vreun comentariu perturbator sau supărător este o decizie pe care trebuie să o luăm. Prin urmare, revizuirea periodică a profilurilor noastre și trierea contactelor ar putea fi de asemenea o bună modalitate de a ne ameliora sănătatea digitală. Pe de altă parte, eliminarea directă sau raportarea comentariilor ofensatoare la administratorii paginii, indicând tipologia în care se încadrează respectivele comentarii (violență, incitare la ură, hărțuire, informații false etc.), ar putea contribui la stoparea acestui tip de acțiuni.

Foarte probabil, vor continua să existe comportamente ostile pe rețele. Alfabetizarea digitală emoțională este, fără îndoială, o necesitate presantă în societatea actuală hiperconectată.

Psiholog Mihai Moisoiu